Vulcana Pandele este o comună în județul Dâmbovița din 2002, zona Muntenia, România și este situată în zona de nord-vest a județului Dâmbovița, fiind formată din satele Gura Vulcanei, Lăculețe-Gară, Toculești și Vulcana Pandele (reședința). Comuna Vulcana Pandele se află în partea de nord a județului Dâmbovița, în principal pe malul drept, dar și puțin pe cel stâng al râului Ialomița, fiind străbătută la vest de pârâul Vulcana. Teritoriu comunei face trecerea de la zona subcarpatică la zona muntoasă Bucegi, DN 71 fiind și drumul de access atât către Parcul Național Bucegi și stațiunile de pe Valea Prahovei pe de o parte cât și spre comuna Vulcana Pandele și în continuare Vulcana-Băi, Pietrari, Voinești, Tătărani pe de altă parte. Teritoriul este împărțit de Raul Ialomița și de afluenții acestuia (pârâurile Vulcana, Vacea, Sticlăria, Slănic, Glod și Ruda etc) astfel: pe o parte Vulcana Pandele și Vulcana-Bai, iar pe cealaltă parte Aninoasa și Doicești. Mai la nord este un alt râu important, Râul Dâmbovița și afluentul său Raul Alb care trece în apropierea celor doua comune Pietrari și Voinești.
Componența etnică a comunei Vulcana Pandele:
Români (97.03%)
Necunoscută (2.53%)
Altă etnie (0.42%)
Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Vulcana Pandele se ridică la 5.134 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 4.959 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,04%). Pentru 2,53% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,11%). Pentru 2,63% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.
Înapoi sus
Înapoi sus
Relief
Comunele învecinate sunt: la nord-vest Vulcana-Băi; la nord și nord-est Brănești; la sud, Doicești; la sud-vest Șotânga și la est Glodeni. Prin extremitatea sa sud-vestică, aflată pe malul stâng al Ialomiței, comuna este străbătută de șoseaua națională DN 71 care leagă Târgoviște de Pucioasa și Sinaia, precum și de calea ferată Târgoviște-Pietroșița, care are o stație. Din drumul național, la Vulcana Pandele se ramifică șoseaua județeană DJ 712B care duce către valea Dâmboviței și DN 72A la Izvoarele. Relieful comunei aparține subcarpaților de curbură. Localitatea este înconjurată de dealuri ce descresc în înălțime, făcând trecerea spre Câmpia Târgoviștei. Dealurile subcarpatice au o înălțime de 400 spre 800 m, cele mai reprezentative fiind: Dealul Perilor (745 m), Dealul Teiuș (722 m), Vârful cel Înalt, Vârful Vulcanei (642 m).
Rețeaua hidrografică este constituită din Ialomița și afluenții săi. Nivelul apelor Ialomiței este în general constant, în jurul valorii de 65 cm.
Flora este de tip eurasiatic, zona căreia îi aparține, aflându-se în regiunea euro-siberiană, la interferența provinciei daco-ilirice cu provincia central-europeană est carpatică, în circumscripția Carpaților Meridionali Cristalini predominând foioasele. Din punct de vedere al vegetației, regiunea se încadrează în etajul gorunului, care ocupă cea mai mare parte din suprafața împadurită. Speciile cele mai frecvente sunt: aninul, arinul, gorunul, carpenul, pluta sau plopul cenușiu, fagul, sovarul, păiușul, cucuta de pădure, stejarul, salcâmul, frasinul, bradul, cireșul salbatic, molidul etc. În lunca Ialomiței si ale pâraielor întâlnim zăvoaie în care predomină speciile de anin, plop alb, plop negru, salcie și răchită. Tot in zona se regasesc si o serie de arbusti cum ar fi: catina, socul, cornu, păducelul, măceșul. Cu secole în urmă pădurile acopereau peste 70% din suprafața regiunii, defrișările care s-au produs în ultimul secol, făcând loc pajiștilor și terenurilor de cultură. Pădurile care acoperă încă dealurile din zonă asigură condiții bune de habitat unor specii de animale de interes cinegetic și peisagistic: ursul, mistrețul, jderul, lupul, căprioara, iepurele, veverița, rozătoare mici. Dintre speciile de păsări de interes cinegetic, în pădurile de fag se întâlnesc cinteza si mierla. Reptilele sunt reprezentate de gușter și de diferite specii de șerpi. Clima este temperat-continentală, specifică zonei subcarpatice, cu temperaturi medii anuale de 9,5° C. Data medie a primului îngheț este 20 octombrie, iar cea a ultimului îngheț 15 aprilie, durata intervalului fără îngheț fiind de 120 de zile. Media anuală a precipitațiilor atmosferice este de 650 – 700 mm, cu un maxim de 900 mm în luna iunie.
Pe malul drept al Ialomiței, comuna este străbătută de șoseaua sa principală, drumul județean DJ 712, care merge paralel cu cel național, pe celălalt mal al Ialomiței, de la Pucioasa la Târgoviște. Comuna se compune din satele Vulcana Pandele, Gura Vulcanei, Toculești și Lăculețe-Gară. Are 4954 locuitori, 1690 gospodării și 1604 locuințe. Suprafața totală a comunei este de 2508 ha, din care 2257,6 ha extravilan și 250,4 ha intravilan. Activitățile principale ale locuitorilor comunei sunt: mica industrie (tâmplărie, pielărie, împletituri) și agricultura.
Se cultivă atât cereale (grâu și porumb), dar și legume (cartofi, tomate, varză, castraveți etc), dar predomină în zonă livezile de prun, măr, păr și nuc. Plantațiile se întind pe toți versanții având expunere estică și vestică, dar și spre sud pe malurile afluenților râurilor din zonă.
Resursa minerală cea mai bogată în zonă este apa minerală cu un conținut bogat în iod și sulf, descoperirea se datorează unui chimist Bernard care în secolul XIX ajunge la o concluzie extraordinară și anume că aceste ape sunt pe locul al doilea în Europa din punct de vedere al concentrației de iod; acest lucru ar putea fi o piatră de temelie pentru dezvoltarea turismului balnear în zonă în anii ce urmează. O altă formă de turism este agroturismul care este susținut și de o serie de activități specifice în zonă cum ar fi împletirea coșurilor de răchită și apicultura. Locuitorii comunei beneficiază de servicii poștale, telefonie, cablu TV și transport în comun. De asemenea, comuna este racordată la rețelele de gaze naturale și apă potabila.
Zona este și foarte brăzdată de trasee foarte interesante în pădurile de o frumusețe aparte, ideale pentru curse cu ATV, biciclete, dar și plimbări la pas.
Istorie
Prima atestare documentară a satului Vulcana Pandele este documentul emis de cancelaria domnitorului Radu Șerban la 20 ianuarie 1604, care arată că satul exista deja la mijlocul secolului al XV-lea, când Vlad Țepeș îl "dădea de zestre" surorii sale Alexandrina. Numele de Vulcana vine de la "vâlc", care în slavonă însemna lup; Istoricii sunt de părere că Vulcana se referă la "lupoaică", în sensul de sălaş al lupoaicei. În vechime, zona era bine împădurită şi locuită de lupi.
Aflat la început în proprietatea boierilor din Săteni, satul Vâlcana a fost vândut în mai multe rânduri, ajungând în stăpânirea lui Vâlcu, logofăt din Orbeasca și apoi a fiului său Bunea, care venea în 1638 să înlăture împotrivirea vechilor proprietari și să facă numeroase alte cumpărături de ocină. Mari proprietari au fost familiile Bunea Grădișteanu și Fusea. În anul 1779, Serban Fusea și fiul său Negoiță au construit schitul Fusea, astăzi monument de arhitectură religioasă.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Vulcana Pandele făcea parte din plaiul Ialomița-Dâmbovița al județului Dâmbovița și avea în compunere satele Gura Vulcanei, Făgețel și Vulcana Pandele, având în aceste sate două biserici, două mănăstiri și o școală. În 1925, comuna avea aceeași compoziție și era arondată plășii Pucioasa din același județ, având în cele trei sate o populație de 2173 de locuitori.
În documentele vechi (1810) apare și satul Schitul Fusii.
Cel mai vechi sat al comunei este satul Făgețel, atestat la 1475, iar satele cu numele de Vâlcana sunt atestate documentar din timpul voievodului Vlad Țepeș.
În ceea ce privește numele de Vulcana, la baza lui stă vechiul cuvânt slav "vluku" care înseamnă "lup", din care s-a născut cuvântul Vâlcana.
În părţile Vulcanei a aşezat Matei Basarab şi prima sticlărie din Ţara Românească În ceea ce privește numele așezării "Sticlăria", acesta se referă în primul rând la ocupația de bază a locuitorilor denumiți "sticlăreni" sau la existența unor sticlării, fapt ce subliniază că satul s-a înființat răspunzând unor necesități economice. Urmele cuptorului în care se ardea materia primă pentru fabricarea sticlei de la Şotânga se mai văd şi astăzi pe drumul ce merge la Mărgineanca, în zona "Corlăţeşti" pe valea pârâului Vulcana. În 1900 fabrica de sticlă s-a mutat la Azuga, aici păstrându-se doar amintirea existenţei sale ca şi ocupaţia localnicilor din Goleasca – aceea de vânzători de sticlă – damigene, pahare, borcane – prin ţară.
La începutul secolului al XIX-lea, moșia Vâlcana se divizează în mai multe părți, formând mai multe așezări: Vâlcana de Sus, Vâlcana de Jos, azi Vulcana Pandele, Gura Vulcanei, Vulcana-Băi, Vulcănița, de unde s-au deplasat locuitorii satului Sticlăria la începutul secolului al XIX-lea, când manufacturarea a stagnat, revigorând Vâlcana de Jos, care pentru a se deosebi de celelalte, va prelua toponimul de Vulcana Pandele. Acesta provine de la fostul proprietar din secolul al XIX-lea, Pandelache Mavropolo.
În ceea ce privește activitatea economică, este de precizat că una din principalele exploatări locale a fost aceea a pădurilor, în 1920 înființându-se cooperativa forestieră "Progresul", iar în 1930 o altă cooperativă numită "Unirea".
În 1950, comuna a fost trecută în subordinea raionului Pucioasa din regiunea Prahova și apoi (după 1952) în cea a raionului Târgoviște din regiunea Ploiești. În 1968, comuna a revenit la județul Dâmbovița (reînființat), dar a fost imediat desființată, și satele ei au fost incluse în comuna Brănești, comună suburbană a orașului Pucioasa.
Comuna Vulcana Pandele a fost reînființată în iulie 2002 de atunci având compoziția actuală și fiind subordonată direct județului Dâmbovita.
Locuitorii comunei beneficiază de servicii poștale, telefonie, cablu TV și transport în comun. De asemenea, comuna este racordată la rețelele de gaze naturale și apă potabilă.