La fel ca în toate zonele limitrofe și aici spațiul geografic are un patrimoniu peisagistic deosebit, la care se adaugă elemente de interes cum ar fi:

• cunoscuta "apă de iod" din satul Șipot
• monumente istorice precum și edificii culturale
• biserici

Potențialul de dezvoltare turistică este foarte mare atât în forma turism alternativ - ecoturism, agroturism, turism balnear - de sănătate, turism clasic - de vizitare.


Turismul astfel încurajat și practicat va determina:

• creșterea condițiilor de trai și civilizație a populației din zonă;
• conservarea și protejarea mediului natural rural;
• schimburi culturale între populația locală și cea din alte zone;
• dezvoltarea zonei rurale prin asigurarea unor locuri de muncă mai bine plătite și stoparea migrației populației de la sate la orașe;
• păstrarea tradițiilor autohtone o perioadă cât mai lungă;

1. Biserica Evanghelică Română
2. Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului - Aluniș
   Adormirea Maicii Domnului
   Detalii: Construită în jur de 1718
3. Biserica Sf. Ioan - Pietrari
   
   Sf. Ioan, Sf. Apostoli Petru şi Pavel
   Detalii: Construită în jur de 1832-1841
4. Biserica Sf. Nicolae - Pietrari
   
   Detalii: Construită în jur de 1832-1841
5. Biserica Nouapostolică - Aluniș

Exemplu de traseu turistic în această zonă, care ar trebui să cuprindă următoarele puncte:

1. Monumentul eroilor și primăria Pietrari
2. Crucea de piatră în zona casei Gheorghe Vlad
3. Lacul Tătarilor în satul Valea
4. Crucea de piatră în satul Pietrari, în zona Valea Câmpului
5. Biserica cu hramul Ioan Botezătorul din Pietrari
6. Crucea de piatră în satul Șipot
7. Apa de iod din satul Șipot

- Târgul de Sfântul Petru în fiecare an
- Ziua comunei, Ziua Sfântului Ilie - 20 iulie
- Sărbătoarea Cașului Afumat

De ziua Sfântului Ilie, patronul spiritual al pietrărenilor, se desfășoară un spectacol extraordinar sub egida primăriei la care participă toată suflarea comunei și care este un moment propice pentru etalarea veleităților de cântăreți, dansatori, meșteri populari, dar mai ales un moment de socializare și discuții legate de viață, natură, politică, dragoste și de activitățile pe care le desfășoară fiecare. Tot cu această ocazie are loc de regulă și renumita sărbătoare a Cașului Afumat când toată lumea poate degusta cele două produse tradiționale ale zonei: țuica de Pietrari și renumitul caș afumat după o rețetă veche și originală. Fiecare a putut primi un bulz de caș afumat învelit în mămăliga. Toata lumea speră ca această rețetă să devină un brand autohton care să ducă faima comunei în timp și în toată zona Munteniei. În aceeași zi mai au loc concursuri (concursul tăietorilor de lemne, concursul micilor meșteri populari), parade ale portului popular, festival de dansuri populare cu tineri și vârstnici etc.



Alte manifestări întrețin voia bună și veselia, iar comercianții veniți de pe alte meleaguri etalează cu mândrie produsele alimentare obținute cu multă muncă și sudoare. Tot potrivit tradiţiilor, de Sfântul Ilie se mănâncă, pentru prima dată, roada nouă de mere şi de struguri, nuci şi alune.
Într-o lume de tradiții sunt păstrate la loc de cinste legende nenumărate despre Sfântul Ilie. Mărul este pomul Sfântului Ilie, de aceea nu se mănâncă mere noi până în această zi. Dacă va tuna în ziua aceasta, toate alunele vor seca, iar toate celelalte fructe vor avea viermi. Merele se duc întâi la biserică, pentru că există credinţa că numai aşa ele vor deveni de aur pe lumea cealaltă. Dacă nu se păstrează această datină, cel ce mănâncă mere înainte de Sf. Ilie, va culege veşnic mere pe lumea cealaltă, dar când va începe să le mănânce, ele îi vor pieri de dinainte.
De Sfântul Ilie, tot femeile de la sate povestesc că duc la biserica busuioc şi-l pun la iconostas. La sfârşitul slujbei, îl iau şi îi dau foc, iar cu cenuşa lui se freacă în gură copiii, când au bube.
Sf. Ilie este considerat şi patronul apicultorilor: în această zi, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, activitate cunoscută sub denumirea de “retezatul stupilor”. Recoltarea mierii se face, şi acum, în multe locuri, potrivit datinei, numai de către bărbaţi curaţi trupeşte şi sufleteşte, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, ajutaţi de către un copil, femeile neavând voie să intre în stupină. După recoltarea mierii, cei din casă, împreună cu rudele şi vecinii invitaţi la acest moment festiv, gustau din mierea nouă şi se cinsteau cu ţuică îndulcită cu miere.
Ziua Sfântului Ilie marchează şi miezul verii pastorale, când le era permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la stână. Cu această ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau în dar iubitelor sau soţiilor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multă migală.

La acestea se adaugă sărbătorile tradiționale ale românilor și anume sărbătorile de iarnă și cele legate de schimbările din calendarul popular:

• Colindele, Crăciunul, Plugușorul, Capra, Boboteaza
• Mărțișorul și Mucenicii
• Floriile, Deniile, Paștele, Învierea și Înălțarea Domnului
• Sfântul Ilie și Moșii de vară
• Sânzienele sau Drăgaica
• Paparuda
• Focul lui Sumedru
• Noaptea de Sfântul Andrei
• Claca și Șezătoarea
• Obiceiuri și tradiții specifice zonei