Comuna se află în vestul județului, în zona de deal de pe valea Dâmboviței la 24 km de Targoviste si se întinde pe o suprafață de 65,2 km. Ea este traversată pe malul stâng al râului de șoseaua națională DN 72A care leagă Târgoviște de Câmpulung, iar pe malul drept, de șoseaua județeană DJ 702B care urmează un drum paralel cu cea națională de la Dragomirești până la Oncești. Este format din satele Caprioru, Gheboieni, Priboiu, Tatarani.
Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Tătărani se ridică la 5.225 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 5.478 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (95,65%), cu o minoritate de romi (2,07%). Pentru 2,28% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,65%). Pentru 2,28% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.
Ocupația locuitorilor din această zonă este preponderent în agricultură, creșterea animalelor, apicultură și nu în ultimul rând, exploatarea pădurilor (este cunoscut că în vechime în jurul anului 1560 o hartă editată la Roma arăta marea pădure între Argeș și Dâmbovița care se întindea de la Dunăre până la munții Carpați, cunoscută ca Pădurea Dâmbovițeană). Cea mai detaliată hartă a pădurilor a fost făcută în 1960, în care un loc de seamă a fost ocupat de Pădurea Dâmbovițeană. Lemnul a constituit și material de bază în construcția așezărilor acestor locuri, a caselor, școlilor și a numeroaselor biserici din zonă. Alte ocupații din vechime au fost vânătoarea, pescuitul și mineritul.
Componența etnică a comunei Tătărani:
Români (95.65%)
Romi (2.06%)
Necunoscută (2.28%)
Altă etnie (0.0%)
Componența confesională a comunei Tătărani:
Ortodocși (96.55%)
Necunoscută (2.27%)
Altă religie (1.16%)
Înapoi sus
Înapoi sus
Relief
Satele se află la 340 m față de nivelul mării. Suprafața comunei este de 6,380 ha repartizată astfel: 807 arabil, 1220 ha fânețe și pășuni, 137 ha de livezi, păduri 3926 ha, 290 ha alte categorii.
Piemontul Cândești, situat la vest de valea Dâmboviței, formează treapta colinară mai joasă (300–550 m) ce intră în alcătuirea teritoriului județului Dâmbovița. Este reprezentant doar prin platoul interfluvial, ușor înclinat, dintre culoarele depresionare ale văilor Dâmbovița și Potopu.
Dacă ne uităm la procentul de pădure din suprafața comunei vedem că acesta trece de 50% din total suprafață.
În funcţie de altitudinea dealurilor subcarpatice, pot fi separate 3 etaje ale pădurii: etajul stejarului, etajul gorunului şi etajul fagului.
Limita formaţiunilor de stejar este variabilă, plasându-se între 100 şi 350 metri altitudine, dar nedepăşind 400 metri altitudine, iar în componenţa suprafetelor stejăretele sunt pure sau se regasesc în amestec cu alti arbori cum at fi carpen, cer şi gârniţă. Speciile caracteristice acestui etaj vegetal sunt: stejarul pedunculat, cerul, gârniţa, precum şi carpenul, paltinul de câmp, jugastrul, arţarul, cireşul păsăresc, ulmul, păducelul, toate acestea fiind hibrizi.
Etajul gorunului ocupă dealurile subcarpatice externe, cuprinse între 400 şi 600-700 metri altitudine. Gorunul este etajul specific Subcarpaţilor şi predomină pe interfluviile şi versanţii cu orientare sudică, estică şi vestică, alternând cu fagul pe versanţii nordici, umbriţi, ocupând cea mai mare parte din suprafaţa actuală împădurită. Pe lângă speciile de gorun, mai apar şi specii de carpen, paltin, jugaştrii, tei, frasin, ulm, cireş păsăresc.
Speciile ierbacee sunt mai bine dezvoltate decât în etajul fagului pentru că beneficiază de mai multă lumină. Predomină astfel cornul, alunul, specii de sânger, lemn câinesc, porumbar, măceş. Pe lângă acestea, mai apar specii ierbacee. Mai rar se întâlnesc gorunete cu floră de tip mull, aceastea fiind reprezentate de specii precum: urzica moartă galbenă, mierea ursului, lipitoarea, vinariţa, rodul pământului.
Activităţile umane au dus la reducerea suprafeţei ocupate de gorun în favoarea celei agricole (livezi de pomi fructiferi şi pajişisti secundare).
Etajul fagului corespunde zonelor mai înalte de peste 600-700 metri altitudine, deşi apar sporadic şi sub această limită ca şi făgete colinare. Acestea îmbracă dealurile subcarpatice şi culmile înalte ale Piemontului Cândeşti. în componeţa lor intră fagul, carpenul, precum şi specii ca paltinul de câmp, frasinul şi local gorunul.
În subarboretul pădurilor de fag apar atât specii de arbuşti iubitori de lumină cât şi specii care preferă umbra şi umiditatea precum lemnul câinesc, voniceriul şi respectiv salcia câprească, caprifoiul şi lemnul râios.
Stratul ierbaceu este variat şi prezent în luminişuri şi poieniţe.
Istorie
Satele comunei apar în documentele istorice în perioade distincte în paginile istoriei, iar numele lor se trag din vechime.
Satul Căprioru are numele vehiculat în documentele din anii 1500-1550 și provine de la un mamifer sălbatic - rumegător asemănător cerbului ce a populat aceste meleaguri.
Satul Gheboieni apare menționat la sfârșitul secolului al XVIII-lea, iar numele poate veni de la o ridicătură de pământ din zonă sau de la ciupercile care sunt caracteristice zonei.
Satul Priboiu este menționat în 1793 într-un înscris și și-a luat numele de la o plantă erbacee cu frunze plăcut mirositoare cu flori albe și roșii care este cultivată ca plantă decorativă.
Satul Tătărani este amintit într-unul din actele emise de Matei Basarab Voievod în anul 1634 și se crede că numele se trage de la toponimul istoric tatarca (referitor la tătari) care denumeste munți, văi, drumuri, localități prin care au trecut poparele migratoare.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Tătărani făcea parte din plasa Dealu-Dâmbovița a județului Dâmbovița și era formată din satele Tătărani și Căprioru, cu 1339 de locuitori. În comună funcționau două biserici și o școală. La acea vreme, pe actualul teritoriu al comunei, funcționa în aceeași plasă și comuna Priboiu, formată din satele Priboiu și Sturzeni, cu 756 de locuitori; aici funcționau două biserici, o școală și o moară de apă.
În 1926, comunele sunt consemnate în plasa Voinești a aceluiași județ. Comuna Tătărani avea doar satul de reședință, cu 2058 de locuitori, în vreme ce comuna Priboiu-Sturzeni, formată din aceleași două sate, avea 1235 de locuitori.
În 1931, a fost înființată și comuna Gheboeni, prin separarea satului Gheboeni de comuna Mănești.
În 1950, comunele au fost transferate raionului Târgoviște din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, au revenit lajudețul Dâmbovița, reînființat, și au fost comasate sub numele de comuna Tătărani, în structura care s-a păstrat până astăzi.
Descoperirile arheologice care merită menționate în această zonă sunt Tezaurul de la Căprioru (care a demonstrat existența unei așezări geto-dace din sec. al II-lea i.e.n.), Tezaurul de la Gheboieni.